15 martie – Floris Dana

Azi este ziua mea.

15 martie. Zi prea puțin importantă pentru cei mai mulți.

Nu și pentru mama, care retrăiește fiecare moment al vieții sale cu mine. Nu și pentru tata. Care poate face repede un calcul de câte ori m-a sărutat pe frunte. Nu și pentru soț, care în ultimii ani se dă peste cap pentru a mă face să zâmbesc. Nu și pentru prietenele mele, care îmi trimit mesaje cu noaptea în cap, mesaje pline de încărcătură emoționale și puțin filozofice.

15 martie. O zi ca oricare alta.

Nu și pentru mine. E ziua în care acum mulți ani am trăit toate sentimentele într-o clipă. Am plâns, am urlat, am zâmbit, m-am simțit mică și neputincioasă, apoi am fost învăluită în dragoste nemărginită. Mi-a fost frig și apoi am simțit căldura mamei și a familiei. Mi-a fost foame și m-au săturat cu priviri calde, îmbrățișări și sărutări pe frunte.

Nu, pentru mine nu e ca orice altă zi. E ziua în care le-am avut pe toate. Și așa vreau sa fie toate zilele de 15 martie, până când nu oi mai fi.

Să plâng, să râd, să îmbrățișez, să fiu iubită și sărutată, să-mi zboare orice sentiment de insecuritate care s-ar putea strecura în mine, să iubesc și să sărut, să mănânc și să beau…cu ai mei, cu al meu, cu ale mele. Cu a mea familie.

La mulți ani mie, să vă aduc cât mai multe motive să zâmbiți și să mă iubiți, vouă celor care cu adevărat o faceți!

Mai jos, o mică galerie care să reflecte viața mea și cei importanți pentru mine.

Nimeni nu are dragoste ca a noastră

Nimeni nu are dragoste ca a noastră. Știu asta. Nimeni nu iubește, cum ne iubim noi. Poate că sunt subiectivă, și dacă e așa nu neg. Poate că asta este dragostea adevărată și mai sunt unii care o simt și o au, ca și noi.

Nimeni nu iubește și nu are dragoste ca a noastră. Îți spun, e o dragoste de care mă tem! M-am temut încă de la început, dar cu totul din alte motive. Prima oară m-am temut de o viitoare suferință, de o inimă zdrobită. Mi-a fost frică să nu mă înveți ce e dragostea. Ca apoi să mi-o iei. Citește mai mult

Mărțisor viu ce ești…

Stai, nu te speria! Sunt doar eu. Vreau să îți spun ceva. Nu te voi reține mult. Îmi imaginez că te-am trezit și te-am luat așa, prea dintr-o dată. Știu că nu îți place să vorbești dimineața, așa că nu zice nimic, doar ascultă-mă. Nu te mișca, rămâi în pat. Așa.

Mi-e greu și în același timp ușor să îți spun ce vreau. Este greu pentru că sunt bărbat și știi că noi ne deschidem și ne arătăm emoțiile mai rar, nu este în natura noastră. Da, am emoții acum. Este ușor pentru că îmi ești scumpă. Scumpă tare.

Citește mai mult

La revedere

– Bună. Ce faci? Mai știi cine sunt?
– Bună. Sigur. Încă te mai recunosc dintr-o mie.
– Mă bucură asta.
– Pe mine nu. Ești omul care m-a lăsat singură printre străini.
– Te-am rănit când am plecat?

Citește mai mult

Care e insemnatatea dragostei tale?

Oare un „te iubesc” ce înseamnă? Înseamnă ești lumea mea, respir prin tine? Oare la ce se referă lumea când își pronunță dragostea? Oare tu ce interpretezi când ți-o spun, la ce te aștepți din partea mea? Eu la ce ar trebui să mă aștept? „Te iubesc”, „ești dragostea vieții mele” te leagă de bunăvoie mai mult de mine, mă leagă că mi le declari?

Oprește-te puțin și uită-te în ochii mei. Oare cui îi spui tu toate astea?!

Citește mai mult