Nimeni nu are dragoste ca a noastră

Nimeni nu are dragoste ca a noastră. Știu asta. Nimeni nu iubește, cum ne iubim noi. Poate că sunt subiectivă, și dacă e așa nu neg. Poate că asta este dragostea adevărată și mai sunt unii care o simt și o au, ca și noi.

Nimeni nu iubește și nu are dragoste ca a noastră. Îți spun, e o dragoste de care mă tem! M-am temut încă de la început, dar cu totul din alte motive. Prima oară m-am temut de o viitoare suferință, de o inimă zdrobită. Mi-a fost frică să nu mă înveți ce e dragostea. Ca apoi să mi-o iei. Citește mai mult

Ascultă-mi cântecul, lume!

Mi-aș cânta nefericirea,

dar mi-ai asculta-o,

ai fi capabilă s-o suporți tu, lume,

și pe a mea pe lângă a omenirii întregi?

Ai mai suporta și suspinul meu

pe lângă atâtea alte miliarde?

Pentru că eu mi-aș cânta nefericirea…

Citește mai mult

La revedere

– Bună. Ce faci? Mai știi cine sunt?
– Bună. Sigur. Încă te mai recunosc dintr-o mie.
– Mă bucură asta.
– Pe mine nu. Ești omul care m-a lăsat singură printre străini.
– Te-am rănit când am plecat?

Citește mai mult