Opriți planeta, vreau să cobor!

Vai, de când nu am mai citit o carte!

Nu am timp de nimic, ajung seara târziu, pun la încălzit un semi-preparat din Lidl și cam aia e.

Abia aștept să merg la tuns, în ultimul timp nu prea mai am timp de mine. Măcar acolo să mă simt răsfățată!

Netflix & chill? Ha! Ce glumă bună! Aștept weekendul ală petrecut în casă, cozy, good food, wine & movies!

Îi iubesc pe ăia mici, doar că abia dacă mă mai știu la față…. Vin la timp cât să îi pun la somn.

Opriți planeta, vreau să cobor!

Ca omenire ne plângem foarte mult, și uneori pe bună dreptate! Unii muncim excesiv pentru o carieră, pentru un vis împlinit, alții pentru a fi la timp cu ratele și aș permite un concediu decent cu familia. Iar asta înseamnă sacrificiu. Lipsim de acasă atât de mult, ne vedem cu cei dragi atât de rar, că ajungem să ne simțim la fel de bine cu colegii și șefii în meeting-uri încât uităm de acasă. Ne-ar plăcea o seară pe canapea, cu un pahar de ceva într-o mână, iar în cealaltă cu mâna partenerului/ei. Asta după ce l-am pus pe cel mic la somn. Bineînțeles, după ce ne-am jucat și ne-a convins să îi citim și o poveste. Ne-ar plăcea un weekend în care să le auzim vocea părinților sau a bunicilor măcar la telefon. Și nu doar fugitiv, ci așa, pe îndelete, să ne mai zică de vecina din sus de pe uliță, de mama Steluța pe care noi nu am prins-o, săraca a murit de tânără, dar îi cunoaștem fata cea mare, e căsătorită cu finii nașilor… Ne-ar plăcea o zi în care să nu facem nimic. Sau să facem curățenie lună. Ce o fi sub patul nostru?! Să gătim o pizza de casă, sau o tartă cu fructe proaspete. Niște clătite cu Nutella! O baie lungă, cu multă spumă și o mască de față!

Câte nu ne-ar plăcea!

De câte ori nu am zis epuizați: Opriți planeta, vreau să cobor!

De fiecare dată când am intrat în LIDL, seara după muncă și am văzut 5 case deschise, fiecare având cozi de 5 oameni. De fiecare dată când am stat în trafic. De fiecare dată când ne încorseta prea tare ținuta office și tânjeam după ceva comod. De fiecare dată când eram la mall și nimereai la o tipa casier super înceată și sictirită. De fiecare dată când plecam din vizită de la cineva internat în spital sau când aveam noi nevoie de niște investigații. Ieșeam din spital rupând pământul și boscorodind sistemul medical din țară.

Opriți planeta, vreau să cobor!

 

Ei bine, s-a oprit! #coronavirus

Nu ne-am dorit chiar așa. De parcă controlăm noi astea. Dar planeta s-a oprit. #Stămîncasă și avem tot timpul din lume. Unii mai merg la muncă, dar oricum după, vin imediat la familie. Avem timp să ne bucurăm de familie. De cel mic. De soț, de soție. Avem timp să ne facem o mască facială și să stăm la taclale la telefon. Să vedem de sănătatea bunicii și a mătușii. Să vedem cum mai e prietena noastră. Să gătim. Să ne facem manichiura și să ne aranjăm părul. Sau să-l prindem în vârful capului și să-l asortăm cu o ținută lălâie cu care să ne prezentăm în fața televizorului. Să citim și să urmărim documentare. Să ne ne descoperim pasiuni noi sau să facem lucrurile care deja ne pasionau. Avem tot timpul din lume să facem ce visam acum o lună!

Avem tot timpul să reflectăm la noi și la viețile noastre. La ce am ajuns ca societate, ca omenire. Ne putem ridica ochii din telefoane și putem privi în jurul nostru. Asta dacă nu ne sperie ceea ce vedem. Putem să vedem cât am scăzut ca moralitate și ca bunătate, că uitasem să ne tratăm cu omenie. Suntem egoiști, nouă să ne fie bine. Nouă să ne zâmbească doamna de la casă, că noi am avut o zi proastă. La noi să vină domnul de pe raion să ne ajute, dar acum, că suntem în grabă. Pe noi să ne ia prima dată dl doctor la control, că noi venim din partea lui Xulescu. Avem pile. Mamele cu copii au timp să mai aștepte. Bătrânii sunt pensionari, ce să și facă toată ziua. Noi. Noi suntem importanți!

Opriți planeta, vreau să cobor!

Am vrut fiecare, măcar o dată, să coborâm. Acum suntem jos. Privim din case, de pe balcon. Poluarea a scăzut, traficul a dispărut, nu mai avem nevoie de niște cuie de la Dedeman, domnul de pe raion poate să-și ia prânzul liniștit, apreciem vremurile de altădată când coada de la Lidl era de 5-8 persoane. Ne uităm pe Facebook și Instagram unii la alții și ne apreciem pozele, story-urile, vedem cazuri de copii bolnavi în care vrem să ne implicăm și să donăm, ne facem curățenie în dulapuri și descoperim de câte lucruri nu avem nevoie de fapt. Îi stimăm mai mult pe cei care lucrează ca societatea să meargă înainte, le zâmbim noi casierițelor speriate și obosite după o zi de muncă, îi respectăm mai mult pe medici și ne gândim că asistenta aceea drăguță care te-a ajutat și ți-a vorbit frumos deși e foarte aglomerată zilele astea și e stresată, flămândă și nu și-a mai văzut copii de 5 zile și se gândește la mama ei în vârstă…chiar ar merita o ciocolată (nu, nu încurajez mita, ci doar gesturile mărunte care pentru unii înseamnă atât de mult).

Opriți planeta, vreau să cobor!

Că tot am timp, vreau să fac curat și în viața mea, să reflect la mine, la principiile mele, la compasiunea mea fața de ceilalți, la fapte…Vreau să mă hrănesc cu mâncare, dar să dau și sufletului meu ceva. Vreau să fiu recunoscătoare față de ce am avut, față de ce am. Vreau să sper în mai bine, știind că toate lucrurile sunt în control. Opriți planeta, vreau să cobor!

opriti planeta, vreau sa cobor

Multă sănătate vă doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.