2018. Cu bune și cu rele. Dar mai ales cu bune!

Așa cum este și firesc, la final de an ne uităm puțin înapoi. Asta pentru a vedea de unde am plecat, ce obiective ne-am setat la începutul anului și unde suntem acum. Ne uităm înapoi pentru a retrăi pentru câteva clipe cele mai frumoase momente și chiar și pe cele mai puțin frumoase. Retrăim emoțiile de atunci, zâmbind sau nu.

Mai sunt doar câteva zile din 2018 și deja încep să privesc înapoi. La tot ce a fost 2018 pentru mine. La tot ce mi-a fost oferit. La tot ce am trăit pe parcursul anului. La mine – la cum am crescut în aceste 12 luni. La ai mei. La schimbările din viața mea. La deciziile pe care le-am luat.

Sunt mulțumită. Și mulțumitoare. A fost un an frumos și bun. Mi-a mai fost dat încă un an, și a fost unul bun.

Puțini știu că începutul acestui an a fost greu, dureros pentru mine. O parte din mine a rămas încă goală și durerea nu a trecut, e acolo. Nu am scris despre asta, nu am fost și nu sunt pregătită să vorbesc despre asta. Puțini ar întelege suferința cu adevărat. Imediat se face anul și încă simt povara sufocantă a acelor clipe de atunci.

Însă chiar și așa, a fost un an binecuvântat. Pentru că dacă am învățat ceva anul acesta, este că trebuie să caut mereu partea bună a paharului. La finalul unei zile grele să îmi număr binecuvântările. Să fiu mulțumitoare cu ce mi s-a dat și să găsesc puterea de a zâmbi no matter what.

Așadar mă bucur de sănătatea recăpătată, de soț, de familie, de bunătatea lui Dumnezeu, de principiile implementate încă de mică, de sănătatea celor din jurul meu, de cei câțiva prieteni, de job, de acoperișul sub care dorm, de vacanțele în care am fost.

A fost un an plin și asta mă bucură. A început greu, a început și cu o schimbare a jobului, dar din ce se vede, a continuat frumos și se termină frumos.

Am scris pe blog, nu cât aș fi vrut, însă mă bucură că de atâția ani încă îl păstrez necomercial, ci cât mai al meu, cât mai floris. Pentru cei care nu ați observat, i-am schimbat designul în toamnă. Pentru mine e o realizare faptul că am trecut la un blog cu domeniu plătit, mă face să îmi doresc să fiu cât mai serioasă, cât mai ambițioasă.

Tot în toamnă am participat la Webstock 10 ani ca și blogger acreditat. Am simțit cum sunt mai aproape cu un pas de visul meu. Apoi am fost invitată și la primele mele press trip-uri.

Am călătorit. Ceea ce mă bucură. Ador să văd cât mai multe locuri din lumea asta. Mă bucură faptul că și soțul meu este pe aceeași lungime de undă. Anul acesta am început cu vacanța în Madrid. Apoi am fost 10 zile cu mașina în Cracovia (Polonia), Berlin și Dresden (Germania), Praga (Cehia) și Viena (Austria). Promit să finalizez articolul cu această vacanță și să îl postez, chiar dacă a trecut ceva timp de atunci. La începutul lunii decembrie am fost în Atena, care mi-a plăcut enorm, în ciuda unor aspecte mai neplăcute.

Anul acesta am învățat să renunț. La tot ce nu e bun pentru mine, pentru familia mea. La oamenii toxici și negativiști din jurul meu.  Am învățat că uneori e bine să te pui pe primul loc și să nu îți sacrifici starea de bine, a ta și a familiei tale, pentru oameni care nu dau 2 bani pe nimeni din jurul lor. Good vibes only, right?

Sunt oameni care nu știu să te prețuiască, pe tine și nici pe alții și e ok. Trebuie să știi să te desprinzi de ei și să te înconjori doar de cine ai nevoie, să ai de la cine învăța. Să ai persoane de preț lângă, oameni care știu să te motiveze să fii mai bun, atât sufletește cât și în lucrurile pe care le faci.

Înconjoară-te de persoane cărora nu le e rușine să își deschidă brațele într-o îmbrățișare. Care să îți atragă atenția în anumite privințe și să te ajute să te îndrepți. Prietenește.

Caută oamenii care te fac să râzi! Cu gura până la urechi și cu brațele de burtă! Oamenii care se bucură cu aceeași bucurie ca a ta. Pe cei care se întristează pentru tine și care te ajută să te ridici. Oamenii a căror ochi nu lucesc a invidie. Oamenii care nu se lasă conduși de frustrări. Aceia sunt cei mai periculoși!

Caută oamenii pe care să îi poți iubi. Care să te lase să îi iubești. Cu care să te bucuri. Cu care să plângi. Oameni lângă care să crești.

Renunță la cei care nu renunță la orgoliile lor în raport cu tine sau cu alții. La finalul zilei, vezi că nu au valoare și nu trebuie să îi cari după tine. Oricine ar fi ei.

Azi, privind la 2018, consider că a fost minunat. A trecut prea repede. Am avut tot felul de stări, de momente, dar acum pot zâmbi, eliberată de tot ce nu mi-a făcut bine și, sper că am învățat din toate aceste situații.

Sunt creată să simt fiecare emoție la intensitate maximă, emoțiile mă hrănesc, mă fac să fiu cine sunt azi, de la copil, la soție, prietenă, colegă, vecină. Nu e zâmbet pe care să nu îl văd poate amplificat, nu e îmbrățișare din care să nu mă desprind mai greu, nu e poză care să nu mă facă să râd sau să mă întristez, nu e om care să nu mă impresioneze într-un fel sau altul. Sunt făcută să simt fiecare emoție, iar asta nu mă deranjează.

Ele mă definesc ca om, iar după caz, mă fac să par sensibilă sau copilăroasă, bună sau amuzantă, dură sau indiferentă. Am învățat să le gestionez și să triez oamenii în fața cărora emoția mea nu are valoare. Emoția mea sau chiar eu.

A trecut rapid un an fain, iar acum aștept cu nerăbdare să văd ce îmi aduce 2019.

Pentru voi cum a fost 2018?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.