Cum a fost să fiu eroină în ziua curățeniei

Anul acesta a fost prima oară când am participat la Let`s Do It, Romania! Pfff, deloc ce îmi imaginam.

M-am trezit de dimineață cu toate că era sâmbătă și aș fi simțit nevoia să dorm și să mă odihnesc mai mult. Mi-am repetat în gând în mod repetat că trebuie să fac ceva, că va merita efortul, că este pentru mine, pentru noi, pentru o Românie mai curată, că nimic nu e în zadar etc.

Deci m-am trezit cu voie bună și determinare, așa cum se vede în poza de mai jos. Mi-am luat tricoul de eroină pe mine, țaca paca 2 poze, am luat hanoracul și am plecat la locul de întâlnire.

Toate bune, până am ajuns în Dumbrăvița, zona în care am fost repartizați să facem curățenie. Undeva la margine.

Eram pe un deal ce trebuia coborât când ne-am uitat în vale, în zare și sincer, pentru câteva secunde cu toții am gândit: Mamă, mamă ce a fost în capul meu să vin?!

Am coborât pe o uliță sau alee, nici nu știu exact la ce să o încadrez și cum plouase zilele trecute, era o baltă imensă. Adâncă. Mulți ne-am murdărit și udat încă din primele minute. Apoi ne-am făcut curaj, am luat sacii pentru gunoaie și mănușile și ne-am răspândit.

Am fost aproximativ 30 de eroi. Ce pot să vă zic de la început este că nu am fost suficienți. Nu pentru cât gunoi era acolo.

Se pare că e un fel de groapă de gunoi. Am găsit de la haine, la pantofi cu toc, chiloți și pamperși, la bidoane, banchete, sticle și tot felul. Au fost momente când aplecându-ne să luăm ceva, ne făceam palizi la față. Când ni s-a întors stomacul.

Cu cât strângeai mai mulți saci, cu atât erau mai multe gunoaie. Și erau răspândite. În unele zone nici nu păreau așa multe, dar ridicând 5 pet-uri, mai descopereai alte 5 semi-îngropate.

Eu una nu mi-am imaginat câtă mizerie poate să fie. Nu mi-am imaginat cât de greu este. Și nu că aș fi vreo prințesă urbană. Doar că m-am așteptat la altceva. Poate la niște pungi și pet-uri pe marginea drumurilor, în pădure sau ceva de genul. Doar că noi eram fără umbră, în negru, transpirați, uzi la picioare pentru că era și o mlaștină în iarbă pe care niciunul nu a ratat-o, se auzeau broaște, am văzut lipitori, cineva a văzut un șarpe etc. Nu a fost o zi ușoară deloc!

Eram frustrați să vedem cum localnicii se uitau de pe deal la noi. Ei care aruncaseră totul aici. După care noi făceam curat. A fost o lecție pentru. Ei sus pe deal, noi jos, murdari, uzi, cărând sacii de gunoi. Ne-au trecut tot felul de sentimente: de frustrare, de revoltă, de renunțare, de umilință.

Concluzia? Să fiu erou nu e niciodată ușor. Înseamnă sacrificiu.

Nu am reușit să strângem tot, ne-ar mai fi trebuit încă 2 zile. Dar ne-am retras în glorie, cu zâmbetul pe buze și mulțumiți de noi. Eu așa cred.

Și încă ceva. Am avut marea satisfacție ca 2 copilași de vreo 7-8 ani ai acelor localnici să ne ajute. Despre puterea exemplului este vorba până la urmă. De o țară mai curată și de educarea prin propriul nostru exemplu.

Dennemeyer, felicitări pentru implicare! A fost o plăcere să îmi petrec ziua alături de voi și de determinarea voastră!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.