Rămânem aici?

Față în față.

Aproape că nu respirăm.

O muzică lentă pe fundalul vieților noastre. Cât să nu ne auzim bătăile inimilor. Cât să nu ne pierdem unul în fața celuilalt.

Însă supraviețuim.

Supraviețuim pentru că ne-am agățat unul în privirea celuilalt. Atât de tare încât cei din jur au dispărut. Împreună cu realitatea.

Zâmbesc. Îți zâmbesc, pentru că asta mi-e natura, dar și pentru că știu că-ți place.

Zâmbești și tu.

Oprește-te!

Las timidă privirea în jos.

Ești prea mult pentru mine. Abia rezist ochilor tăi. Însă mă topesc după zâmbetul tău. Zâmbești și cu gura și cu ochii, iar ridurile din jurul lor mă farmecă. Zâmbești și cu sufletul, fața îți radiază.

Față în față.

Privindu-ne. Atât de adânc încât ne pătrundem în suflete și le răscolim.

Zâmbind.

Ce tablou cu noi! Suntem doi oameni opuși, despărțiți de două trecuturi diferite, uniți în prezent, blocați în afara realității de niște zâmbete.

Rămânem aici? Așa?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.